Așa-numitul ”Holocaust” este
imposibil din punct de vedere matematic. Următorul articol conține fragmente
din scrierile lui Ben Klassen. Acestea au fost scrise pentru Rasa Albă, însă
afectează TOATE Rasele și Națiunile Neamurilor, indiferent de culoare:
Maeștrii ai Marii Minciuni.
Evreii au fost experți în folosirea tehnicii ”Marea Minciună”, încă de la începutul existenței lor istorice. În
ultimii 5.000 de ani, aceștia au devenit niște maeștrii de neegalat ai acestei
tehnici. Religia lor se bazează pe ea, averea lor se bazează pe ea și în fapt, își
datorează întreaga existentă expertizei cu care aceștia au manipulat prin
minciuni o lume credulă și (cel mai adesea) nebănuitoare.
De-a lungul anilor, evreii au răspândit milioane de minciuni, dintre
care unele au servit unor scopuri temporare, în timp ce altele au persistat
timp de mii de ani. Unele au fost ineficace, iar altele au avut un succes care
le-a depășit până și cele mai sălbatice vise.
Au inventat escrocheria numită Creștinism.
Fără nicio îndoială, cea mai de succes minciună a lor a fost invenția
creștinismului și inițial, au vândut acest crez distructiv inamicilor lor de
moarte, Romanii. Această minciună a provocat daune incalculabile Gentililor
(Neamurilor), iar virusul acestei febre a creierului este încă virulent și în
zilele noastre. În fine, acum vrem să examinăm o invenție evreiască din zilele
noastre, pe care aceștia au lansat-o cu un succes devastator; aceasta este
minciuna conform căreia germanii au gazat, incinerat în cuptoare și exterminat șase milioane de evrei în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial.
Minciuna celor Șase Milioane.
Pe atât de efectiv au lansat și răspândit această minciună peste tot
prin lume prin dispozitivele lor propagandistice uriașe, încât cea mai mare parte
a goyim-ilor creduli (fără să gândească) au reacționat emoțional: ”trebuie că este adevărat” sau ”de ce ar face aceștia o acuzație atât de
teribilă?”. Din nou, puțină cercetare și considerație a dovezilor ar
demonstra în mod clar cât de ridicolă este această acuzare.
Nicio dovadă, nici un martor.
În primul rând, asemenea escrocheriei creștinismului, nu există nicio
bucățică de dovadă care să susțină acuzațiile conform cărora, Hitler, guvernul
german sau orice oficial din acesta, a îndemnat la o asemenea politică de
exterminare a evreilor. Cu toate că evreii au scris mii de articole pe această
temă și o grămadă de cărți, când acești autori au fost luați la întrebări și
interogați, au recunoscut că nu au văzut nici măcar un cuptor, nicio cameră de
gazare și nici un act de exterminare. Pe lângă asta, nu pot aduce nici un
martor ocular a unui astfel de eveniment. Fără excepție, atunci când erau
interogați, spunea că acele lucruri le-a fost ”spuse” de câte o persoană mitică care ”acum e decedată”, sau că au ”citit
despre ele”, sau le-au preluat din zvonuri. Nimeni nu a putut aduce în față
vreun martor ocular, nici acum și nici în trecut.
Nu au existat asemenea ordine, nici asemenea politici.
În ciuda grămezilor de documente naziste care au fost capturate
intacte, nu există nici măcar unul în care să apară un ordin, o comandă sau o
însemnare, prin care să se recomandă, ordone sau sugereze exterminarea
evreilor, fie în masă sau individual. Întreaga literatură care susține asemenea
minciuni, când este investigată, se bazează pe afirmații cum că asemenea ordine
au fost transmise ”verbal” sau puteau
fi ”citite printre rânduri”, sau alte
alegații nefondate.
Îndârjit de a-i jupui pe evrei de imensa lor putere.
Adevărul e că nici Hitler, nici guvernul german și nicio ramură a acestuia
nici nu au avut și nici nu au formulat o asemenea politică. Cât despre faptul
că germanii au realizat că evreul în miezul lui era o nenorocire necruțătoare
pentru ei – despre asta nu există nici un dubiu. Aceștia au vrut ca evreii să
le părăsească țara, iar politica lor era de a-i scoate din funcțiile de
conducere a Germaniei și să îi încurajeze să migreze altundeva. Când germanii
au instituit legile Rasiale de la Nuernberg, aceștia le-a interzis să ocupe
orice fel de poziție în media, universități și scoli, în guvern, în sistemul
bancar și în orice altă poziție de putere și control în care aceștia au dominat
în trecut. Acest lucru împreună cu ostilitatea creată de poporul german care în
sfârșit au realizat ce fel de paraziți degenerativi erau evreii, i-a încurajat
pe aceștia să părăsească țara și să caute pășuni mai verzi în altă parte.
Curățarea Națiunii lor.
Germanii au făcut tot ceea ce le-a stat în putință să îi ajute și să îi
încurajeze pe evrei să emigreze. Aceștia așteptau cu nerăbdare ziua (la fel cum
și noi ar trebui să facem) în care țara lor era ”Judenrein”, adică curățată de evrei. Aceștia au negociat cu Marea
Britanie pentru a-i ajuta să emigreze în Palestina, care la momentul respectiv
(anii 1930) încă mai era un mandat Britanic. În toate acestea, britanicii nu au
fost foarte cooperativi, însă numere ridicate au migrat totuși în Palestina –
spre întristarea arabilor. Guvernul german, sub conducerea lui Goering, a încercat
să fondeze țara evreilor pe o mare insulă din Madagascar, pe coasta Africii.
Mișcarea Sionistă.
Idea cu Madagascarul a fost discutată și de înșiși evreii, în mișcarea din
ce în ce mai răspândită a sionismului. Theodore Hertzl, considerat a fiind
tatăl mișcării sioniste, a propus un asemenea plan încă din 1896. Părerile cu
privire la Madagascar erau împărțite printre evrei, unii favorizând această
insulă, în timp ce alții preferau Palestina. În orice caz, germanii au făcut
ceea ce au putut pentru a găsi o țară alternativă pentru evrei; însă datorită
tipului scurt de care au beneficiat, înainte de începerea războiului, nici
proiectul cu Palestina și nici cel cu Madagascar nu s-a materializat.
SUA – ”Paradisul Evreilor”.
De departe, cel mai mare număr de evrei au migrat în paradisul
evreilor, și anume Statele Unite, unde frații lor răvășeau deja țara și se
tăvăleau în lapte și miere.
Holocaustul susține o minciună fantastică.
Dovezile arată următoarele: în Germania existau numai 500.000 de evrei
atunci când Hitler a venit la putere. O mare parte dintre aceștia au migrat în
SUA înainte 1939. Niciodată nu au existat mai mult de 3 milioane de evrei, în
toate teritoriile pe care armata lui Hitler le-a ocupat, pe durata întregului
război; prin urmare germanilor le este imposibil din punct de vedere fizic să
fi omorât șase milioane. După cum am specificat
mai sus, nu există nici măcar o frântură de dovadă care să ateste că germanii ar
fi propus, aprobat sau contemplat o astfel de politică de exterminare.
Evreii au declarat război Germaniei.
Evreii au declarat război Germaniei; chiar înainte de începerea
Războiului, liderii evrei la nivel mondial au declarat că evreimea este în război
cu Germania și că aceștia își vor folosi imensa putere financiară, morală și
politică pentru a-l distruge pe Hitler și Germania Nazistă. Capul tuturor
acestor lideri a fost Chaim Weizmann, conducătorul sionist, care a declarat
cele de mai sus pe 5 septembrie 1939. În declarația lui, acesta a fost suportat
cu mult entuziasm de evreimea din întreaga lume. Din moment ce din motive de
securitate, rânduiala din timpul războiului cerea încarcerarea inamicilor și
străinilor subversivi, Germania a făcut acest lucru cu *majoritatea* evreilor
de pe teritoriile lor. Clar că și Statele Unite și Canada au făcut același
lucru cu japonezii, chiar și cu aceia care erau născuți pe teritoriul lor, exclusiv
pentru culoarea pieii lor și pentru că erau de nație japoneză. De asemenea,
acest lucru a fost făcut cu mult mai puțină provocare din partea japonezilor
americani, întrucât aceștia nu arătat puțină sau chiar o lipsă de ostilitate
Americii sau Canadei. Cu toate că japonezii americani erau loiali Statelor
Unite, aceștia au fost târâți afară din gospodăriile lor în California și în
alte locuri, fără nici un drept de apel și în cele mai multe cazuri aceștia
și-au pierdut fermele pentru totdeauna; n-au mai primit nimic înapoi după
terminarea războiului.
Evreii erau niște inamici ostili și periculoși.
Oricum, germanii i-au încarcerat pe evrei în lagărele de prizonieri,
cam în același fel în care Statele Unite și Canada au procedat cu japonezii. Cu
siguranță germanii au avut mult mai multe motive să facă asta, decât a avut
Statele Unite și Canada. Germanii au făcut la fel și cu ceilalți ostili și subversivi,
din motive de securitate și pentru că aceștia reprezentau un pericol pentru
eforturile depuse în război. Diferența a fost că în Germania deținuții au fost
puși să muncească în fabrici care fie existau în locurile în care au fost
instalate lagărele, fie au fost construite în noile lagăre.
Aceștia au fost tratați în mod uman.
Acești prizonieri erau tratați și hrăniți bine, în ciuda resurselor în
scădere ale Germaniei. Adesea rația acestora era mai mare decât aceea pe care o
primeau însăși germanii. Până și statisticile evreilor confirmă această
minciună. Pentru încă o dovadă a minciunii ”Șase
milioane”, să aruncăm o privire peste statisticile scrise chiar de evrei.
În Almanahul Internațional din 1938, numărul evreilor la nivel global este de
16.588.259 de persoane. După război, ziarul New York Times – deținut de evrei –
a plasat numărul evreilor de la nivel global între 15.600.000 și 18.700.000.
Făcând o medie între cele două numere date de New York Times, o să ajungem la
aproximativ 17.100.000. Prin urmare este imposibil prin orice întindere a
imaginației, ca 6.000.000 de evrei să fie exterminați și să și iasă pe plus la
recensământ, și asta într-o scurtă perioadă de opt ani.
Evreii: Marii Câștigători ai celui de-al Doilea Război Mondial.
Atât de mult pentru statistici. Există multe altele pe care le-am putea
cita și care conduc la aceiași concluzie: Șase
Milioane este o mare minciună gogonată. Este adevărat că multe persoane au
fost omorâte în timpul războiului. Un număr total de 2.050.000 de civili
germani au murit în raidurile aeriene ale Aliaților. Au fost omorâți și ceva
evrei. Însă în comparație cu ceilalți combatanți, numărul acestora a fost mult
mai mic și pierderile le-au fost neînsemnate, în special dacă se are în vedere
faptul că întreg conflictul a fost instigat de evreii, născocit de evrei și
provocat de evrei. Fără nicio urmă de îndoială pierderile le-au fost
neglijabile, dacă se ia în calcul că aceștia au fost pricina conflictului dar
și singurii care au beneficiat de pe urma acestui război cumplit, un război în
care a fost luptat de Gentili împotriva altor Gentili – toate acestea pentru
lăcomia avară și beneficiul evreilor.
Dacă înșelăciunea Șase Milioane
nu are nici un fundament, firește că îți pui întrebarea: ”de ce ar vrea evreii să promoveze o minciună atât de vicioasă și
oribilă?”
Evreii au profitat nespus de mult.
Răspunsul este: evreii au avut
foarte mult de câștigat de pe urma acestei minciuni atroce, după cum a fost
cazul tuturor minciunilor pe care aceștia le-au propagat cu iscusință.
1. aceasta a stârnit simpatie pentru evrei când, în mod legitim, lumea
ar fi trebuit să fie (și mulțumită lui Hitler aceasta a fost, în mod parțial) în
alertă cu privire la natura periculoasă și distructivă a acestor paraziți
internaționali.
2. a acționat pe post de pârghie propagandistică, prin care aceștia au
stors 12 miliarde de dolari de la poporul german ca ”reparații” pentru Israel și ca ”compensație”
pentru indivizii evrei pretendenți. Nebunia acestor afirmații poate fi cântărită
numai uitându-ne la milioanele de germani plătitori de taxe – care nici măcar
nu au fost născuți când aceste crime darămite au avut loc – plătesc ”reparații” unui stat (Israel) care nici
măcar nu a existat la momentul respectiv. Mai mult, lista evreilor pretendenți
la asemenea ”reparații” financiare,
acum, după mai bine de 35 de ani, a ajuns la un număr amețitor de 3.375.000, în
condițiile în care după anul 1939, în Germania existat mai puțin de 200.000 de
evrei.
Din moment ce le-a fost atât de ușor evreilor să-i jefuiască pe germani
prin așa zisa ”compensație”, numărul
pretendenților care s-au înregistrat pentru a primi acești bani de la Guvernul
Germaniei de Vest, s-a triplat în ultimii zece ani. Nimic nu poate fi o dovadă
mai bună pentru această nerușinare evreiască, ”Șase milioane”.
3. Minciuna celor Șase Milioane
a fost o puternică unealtă propagandistică care le-a permis evreilor să fure
Palestina de la arabi în anul 1948 și astfel să fondeze statul bandit și
criminal al Israelului. Mulțumită minciunii Șase
Milioane, evreii au primit suportul și binecuvântarea unei lumi zăpăcite,
în special din partea Statelor Unite infestate de evrei.
4. Minciuna Șase Milioane are
un efect devastator de batjocorire și discreditare a poporului german. Cu toate
că germanii ar trebui onorați pentru lupta nobilă pe care aceștia au purtat-o
pentru a demasca și zgudui întreaga molimă și ciumă evreiască internațională,
puternicele rețele propagandistice evreiești i-au înfățișat pe germani drept
ticăloși, în ochii lumii credule.
5. I-a strâns și unit pe evreii lumii, cum nimic altceva nu i-a putut
unii în ultima mie de ani. Cu toate că cei mai mulți dintre evrei știu că
aceasta este o minciună dezgustătoare, aceștia continuă să o propovăduiască în
cercurile lor (dar și în cercurile ne-evreilor), astfel încât au devenit hipnotizați
de propria lor minciună, care în cele din urmă a devenit parte din religia lor.
Pe această temelie nerușinată au fost strânse sume imense de bani și s-au
format sute de organizații.
Holocaustul – bocetul evreiesc.
Apoi, această minciună a devenit bocetul evreului modern – o continuare
a vechii minciuni din istoria lor tumultoasă și anume, aceea că evreii ar fi o
rasă persecutată. Această tactică a funcționat de minune pentru ei. A fost
extrem de efectivă, ca o sabie cu două tăișuri. A destrămat orice încercare a
Rasei Albe de a-și păstra integritatea rasială și orice fel de naționalism. Pe
de altă parte, aceasta i-a făcut pe evrei naționaliști fanatici când vine vorba
de Israel și, rasiști fanatici când vine vorba de Sionism sau de rasa
evreiască.
Evreii sunt acum mai puternici ca niciodată.
Această minciună depravată a Șase
Milioane a devenit o unealtă atât de puternică încât acum, nu numai
indivizi ci și guvernele Națiunilor tremură de frică în fața acesteia, în timp
ce evreii preiau controlul, închizând gura oricui li se opun. Dr. Max Nussbaum,
șeful rabinilor din comunitatea evreiască din Berlin, s-a lăudat în mod deschis
pe 13 aprilie 1953, spunând: ”astăzi, poziția
deținută de poporul evreu în lume, în ciuda pierderilor enorme, este de zece
ori mai puternică decât acum douăzeci de ani.”
Acesta are dreptate cu o jumătate din afirmație. Evreii NU au suferit ”pierderi enorme”; în schimb, aceștia
sunt într-adevăr de zece ori mai puternici decât erau înaintea acelui holocaust
sângeros și fratricid, cunoscut drept al
Doilea Război Mondial – holocaust
incitat și provocat de înșiși evreii. O mare parte din această putere pe care
aceștia au dobândit-o, se datorează acestei minciuni de Șase Milioane, vrednică de tot disprețul.
Corpurile ogârjite (extrem de slabe) găsite la fața locului, au fost
rezultatul TIFOSULUI. Tifosul este o boală care se ia prin păduchi. Aceasta
cauzează diaree apoasă severă și continuă, iar acest lucru conduce la o
pierdere rapidă din greutate. Este răspândită în locurile în care trăiesc mulți
oameni la un loc, cum sunt lagărele de concentrare. În mod normal și natural,
cadavrele se umflă de aer datorită gazului prins în plămâni și intestine. Dacă
cadavrele ar fi fost gazate, așa cum susțin evreii, acestea ar fi fost de
asemenea umflate.
În completare, mulți prizonierilor au fost rași în cap în încercarea de
a le salva viețile, întrucât păduchii sunt epidemici și trăiesc în părul
gazdelor lor. Dacă acestea ar fi fost ”lagărele
morții”, atunci de ce s-ar fi deranjat autoritățile germane să îi salveze
pe deținuți?
Spre sfârșitul războiului, trupele Aliaților au bombardat liniile
ferate și alte facilități de transport, împiedicând astfel transportul de
alimente să ajungă la prizonieri și mulți au murit de foame și de epidemia
tifosului. Dacă te uiți cu atenție, vei observa că destul de mulți prizonieri
nu erau deloc slabi, ci pe cât se poate de binefăcuți și sănătoși. Unele lagăre
au fost lovite mai rău decât altele.
Evreii îi acuză pe Gentili (Neamurile) de tot ceea ce ei înșiși sunt și
fac. Acest lucru nu se diferențiază absolut deloc de înșelăciunea Creștinismului, în care Satan este
acuzat de tot ceea ce însuși Iehova este și face. Satan nu a mințit niciodată
pe nimeni și nici nu a omorât niciodată pe nimeni – dacă iei biblia din scoarță
în scoarță, nicăieri nu este menționat așa ceva despre Satan. Cu toate acestea,
El este acuzat de toate cele. Odată ce devii conștient de tacticile și schemele
evreilor, o lume complet nouă ți se deschide în fața ochilor, în care poți vedea
adevărul și în care poți face diferența dintre adevăr și minciuni. Iehova a
fost un ”mincinos și un înșelător de la
bun început” și NICIDECUM Satan.
Cât despre adevăratele lagăre de concentrare (gulaguri), adevărul este
foarte, foarte trist. Întregul concept de genocid și superioritate rasială este
de natură evreiască, NU gentilă. Satan chiar mi-a menționat odată cât de mult a
suferit poporul rus sub conducerea evreilor (comunism). Mai jos este o carte
veche în format PDF care descoperă atrocitățile comise de Stalin în fosta URSS.
Josef Stalin (cu numele real de József Dugasvilli) a fost un evreu gregorian. ”Dugasvilli” înseamnă ”fiu de evreu” în gregoriană. (Partenerul
lui sadic, Lavrenti Beria, a fost și el un evreu.)
”Ziarele americane afirmă că Stalin a fost predestinat să salveze
Creștinismul.”
– Dr. Josef Goebbels, în The
Goebbels Diaries, editată și tradusă de Louis P. Lochner © 1971
Stalin a omorât milioane și milioane de oameni inocenți, femei și copii
ruși, ucraineni și alții. Multe dintre masacre – cum e cazul celui de la Katyn
– au fost puse pe seama lui Hitler, însă adevărul a ieșit la iveală. A fost și
un film despre Katyn și despre felul în care Stalin a ordonat acest masacru. În
anii `50, după moartea lui Stalin, crimele comise de acesta au fost atât de
oribile încât premierul Nikita Hrușciov – care i-a luat locul – i-a mutat
trupul lui Stalin din zona de mare cinste în care acesta fusese îngropat: ”Când Nikita a devenit liderul Uniunii
Sovietice, acesta a început ceea ce a fost cunoscut ca ”destalinizare”. La
începutul anului 1956 acesta a înlăturat toate afișele și toate statuile cu
Joseph Stalin. De asemenea, acesta a mutat mormântul lui Stalin într-un loc în
care oamenii să nu îl poată vedea și l-a îngropat la peste 3m adâncime.”
Hrușciov a reflectat pe problema cu Stalin în memorialistica sa.
”Stalin i-a numit pe toți aceia
care nu erau de acord cu el, ”inamicul poporului”. Acesta a spus că aceștia
voiau să restaureze vechiul regim și din acest motiv, ”inamicii poporului” s-au
afiliat cu forțe influente internaționale. Ca rezultat, sute de mii de oameni
cinstiți au fost anihilați. Toată lumea trăia cu frica în sân în acele zile.
Fiecare se aștepta ca în orice moment din timpul nopții să audă o bătaie în
ușă, bătaie în ușă care să se dovedească fatală …”
”Către sfârșitul anilor 1955, mii
de prizonieri politici s-au întors acasă și și-au povestit experiențele din
lagărele de muncă gulag.”
Bineînțeles, cea mai mare parte a lumii nu cunoaște și nici nu a auzit
de toate aceste lucruri și nici despre felul în care multe părți ale lumii au suferit
în moduri cumplite sub comunismul evreiesc. (China din zilele noastre, cu
lagărele ei de muncă, este un exemplu strigător la cer … muncitorii chinezi
primesc o nimic toată; evreii din America și din alte țări care dețin aceste
firme și companii din China, se tăvălesc în trilioane de dolari, toate pe
spatele sclavilor chinezi). Evreii sunt prea ocupați cu trâmbițatul unui holoco$t
care nu a existat niciodată, și cu îndoctrinarea populației cu această minciună
pentru a câștiga simpatie, compasiune și privilegii speciale; în tot acest
timp, publicul este distras de la ADEVĂRATELE atrocități.
Sclavia din Rusia Sovietică.pdf http://gblt.webs.com/SlaveLaborInSovietRussia.pdf
