Războiul împotriva poporului german a
început cu sute de ani în urmă. Am arătat acest lucru în detaliu în capitolul
precedent, capitol în care am tratat războiul inexorabil dintre paraziții evrei
și victimele lor nefericite.
Un război total împotriva Germaniei.
S-au avântat cu toții într-unul din
cele mai frenice și maligne războaie de propagandă pe care le-a trăit vreodată
această lume credulă și nedumerită. Pe scurt, Iudeea (evreii la nivel global) a
declarat război total împotriva Germaniei și împotriva lui Hitler – din punct
de vedere financiar, propagandist, militar, economic, rasial și prin orice alt
lucru care le-a stat în putere – iar această putere, după cum vom vedea mai
încolo, a fost imensă. Înainte ca Hitler să vrea sau să poată ridica un deget
împotriva lor, evreii erau pregătiți și zeloși în lansarea unei campanii
internaționale împotriva lui. Pentru a ilustra acest fapt evident, îi vom cita
din nou chiar pe evrei și pe presa lor cu ediție limitată. Există volume
întregi cu dovezi, însă aceste câteva citate ar trebui să ilustreze acest fapt
în mod concludent.
Planurile au fost făcute înainte ca Hitler să ajungă la putere.
Încă din august 1933, Samuel
Untermeyer, președintele Federației Economice Mondiale a Evreilor, a convocat un
mare congres al liderilor evrei din toată lumea pentru a declara război
împotriva Germaniei, în numele întregii evreimi. Întâlnirea a fost ținută în
Amsterdam, Olanda. Întorcându-se în America după acest congres, Untermeyer a
ținut un discurs pe 6 august 1933, la Postul de Radio WABC (N.Y.), în care a
anunțat că evreii din toată lumea au declarat război Germaniei și că îi vor înfometa
până la moarte pe germani. Acest lucru s-a petrecut cu mult înainte de luarea vreunei
măsuri împotriva evreilor, și cu 6 ani înainte inițierii primei acțiuni
militare, în 1939.
”Am fost în război cu el (Hitler), din prima zi în care acesta a ajuns la
putere.” – a afirmat Cronica
Evreiască Londoneză, pe 8 mai 1942, în ”Predica
săptămânală” pe care o publica.
Fiind intervievat în Canada, Rabinul
M. Perlzweig, capul Departamentului Britanic al Congresului Evreiesc Mondial, a
spus: ”Congresul Evreiesc Mondial este în
război cu Germania de șapte ani.” (Toronto Evening Telegram, 26 februarie 1940)
Pe 13 septembrie 1939, ziarul olandez-evreiesc Centraal-Blaad Voor
Israeliten in Nederland, a declarat: ”Milioanele
de evrei care trăiesc în America, Anglia și Franța, Africa de Nord și de Sud, și,
să nu-i uităm pe cei din Palestina, sunt determinați să ducă la bun sfârșit
războiul de anihilare împotriva Germaniei.”
Trebuie să ne amintim că la această
dată (13 septembrie 1939), Războiul era purtat de mai puțin de două săptămâni;
încă NU a fost construit și nici măcar gândit nici un lagăr ce concentrare, nicio
”cameră de gazare”, etc., nici pentru
evrei și pentru nimeni altcineva. (Întreaga poveste cu ”camera de gazare” este o altă minciună evreiască, după cum o să
vedem într-un alt capitol.)
Pe 8 octombrie 1942, The Chicago
Jewish Santinel, scria: ”Cel de-al Doilea
Război Mondial este luptat pentru apărarea principiilor Iudaismului.”
Într-adevăr așa a fost. Ca să fiu și mai exact, acesta a fost purtat în
favoarea evreilor. Aceștia au știut de el, întrucât ei l-au instigat, ei l-au
comis, ei au tras toate sforile; în tot acest timp, goyim* creduli și naivi
s-au măcelărit unii pe alții cu răzbunare, fără să știe – sau nevrând să știe –
cine erau adevărații infractori și criminali.
În ianuarie 1934, Vladimir
Jabotinsky – un evreu comunist fondator al organizației teroriste Irgun – a
scris pe problema cu Natcha Retch: ”Lupta
împotriva Germaniei a fost purtată de luni întregi de fiecare comunitate,
conferință, congres și organizație comercială evreiască, de fiecare evreu la
nivel global. Avem motive să credem că contribuția noastră în această
confruntare va fi de o însemnătate obștească. Trebuie să pornim un război spiritual
și material, a întregii lumi, împotriva Germaniei. Ambiția Germaniei este să
devină din nou o națiune măreață, să recucerească teritoriile și coloniile pe
care le-a pierdut. De cealaltă parte sunt interesele noastre, a evreilor, care
cer distrugerea deplină a Germaniei. Națiunea Germană – atât în mod colectiv
cât și individual – este un pericol pentru noi, evreii.”
Hitler a oferit prietenie Angliei.
Hitler, a cărui îngrijorare nu a
fost numai pentru poporul German, a înțeles programul mortal a parazitului
evreu. Acesta a pledat în fața Angliei ca aceasta să nu joace jocul evreilor,
însă fără succes. Într-unul din discursurile sale din septembrie 1939, acesta a
spus:
”Cu diferite ocazii am oferit prietenia poporului German Angliei și
poporului Englez. Întreaga-mi politică a fost construită pe idea acestei
înțelegeri. Am fost întotdeauna respins … Noi știm că poporul englez ca întreg
nu poate fi făcut responsabil. Clasa conducătoare plutocratică și democratică evreiască
este aceea care ne urăște Reichul.”
Planuri pentru exterminarea poporului German.
Unii evrei au vrut să-i extermine prin
sterilizare pe germanii care au supraviețuit războiului. Theodore N. Kaufman,
ortografiind programul din cartea Germany Must Perish, a spus: Prin Sterilizare.
”Pentru a realiza planul de extincție a germanilor,
ar fi necesară sterilizarea a aproximativ 48.000.000 de persoane – un număr
care îi exclude pe bărbații peste 60 de ani și femeile peste 45, datorită
puterii lor limitate de procreare …”
Prin înfometare. Alte grupări de
evrei au vrut să-i extermine pe germani prin înfometare. Un bine-cunoscut
susținător al acestei metode a fost Henry Morgenthau Jr., secretarul trezoreriei
din timpul prezidenției lui Roosvelt. Următorul citat este luat din
memorialistica lui Cordell Hull, care a fost secretar de stat în timpul
aceleiași prezidenții.
”Din nou, planul lui Morgenthau ar fi eradicat totul în Germania, cu
excepția terenului, iar germanii ar fi fost lăsați să trăiască pe teren. În aceasta
se avea în vedere faptul că numai 60% din populația Germaniei s-ar fi putut
întreține (astfel) pe terenul german, iar ceilalți 40% ar fi murit.”
Germanii jefuiți și înfometați. O
versiune a planului diabolic al evreilor a fost de fapt implementată pentru o
perioadă, imediat după război. Cantități uriașe de tot felul de mașinării,
uzine și materiale rulante care au supraviețuit războiului, au fost expediate
Rusiei comuniste. Fiind martor a toate aceste lucruri, Mr. R. R. Stokes – un
muncitor englez la P.T., declara:
”Astăzi în Germania, la 6 luni după victoria noastră, sunt săpate morminte
pentru oameni care încă nu au fost născuți, oameni care vor muri de înfometare
în următoarele câteva luni.”
Planul Morgenthau.
Senatorul american William Langer
din Dakota de Nord a vorbit de planul Morgenthau, iar remarcile lui au intrat
în înregistrările congresionale de pe 18 aprilie 1946: ”Domnul Morgenthau, șade acum condamnat în fața conștiinței lumii, ca
un instigator al anihilării sistematice a oamenilor vorbitori de limbă germană.
Consemnările dovedesc și mai mult, dincolo de orice îndoială, că acești înalți
preoți fanatici și reacționari ai urii și răzbunării nu își vor putea apăra
conspirația în fața criticii rațiunii și a decenței umane.”
Invenția frauduloasă a celor Șase
Milioane. Numai prin opoziția oamenilor ca senatorul Langer – care nu a putut
suferi conspirația vicioasă de omucidere complotată de evrei – numai prin ei nu
s-a ajuns la materializarea programului evreiesc de sterilizare a poporului
German, sau la acela de omorâre prin înfometare, sau la o combinație dintre
cele două. Stârnind ura prin legendarul ”șase
milioane”, evreii aproape că și-au atins scopul de masacrare a întregii
Națiuni Germane.