 |
| Hiroşima înainte |
 |
| Hiroşima după |
”Publicul american a aflat de
eforturile japonezilor de a pune capăt conflictului, numai după de războiul a
luat sfârșit. Spre exemplu, Walter Trohan – un reporter al Chicago Tribune, a
fost forțat de cenzurarea din timpul războiului să nu scoată la iveală una
dintre cele mai importante povești de război.
Într-un articol care a fost
publicat în sfârșit pe data de 19 august 1945 pe prima pagină a Chicago Tribune
și Washington Times-Herald, Trohan a dezvăluit că pe 20 ianuarie 1945 – cu două
zile înainte de decolarea sa pentru întâlnirea Yalta cu Stalin și Churchill – președintele
Roosvelt a primit un memorandum de 40 de pagini de la Generalul Douglas MacArthur,
subliniind cinci capitulări în avans venite de la oficialii japonezi de grad
înalt. (întregul text din articolul lui Trohan se găsește în Winter Journal
1985-86, paginile 508-512.)
Această notă arăta că japonezii ofereau
termeni de capitulare pe cât se poate de identici cu cei care, în cele din
urmă, au fost acceptați de americani la ceremonia oficială de predare de pe 2
septembrie: adică predarea completă a toate lucrurilor, cu excepția
împăratului. Și anume, termenii de pace au inclus:
- Capitularea completă a tuturor forțelor și armelor japoneze de acasă, de pe insulele deținute și din țările ocupate.
- Ocuparea Japoniei și a posesiilor acesteia de trupele Aliaților, sub conducere americană.
- Renunțarea japonezilor la toate teritoriile cucerite în timpul războiului, cum sunt Manciuria, Coreea și Taiwan.
- Regularea industriei japoneze pentru a sista producerea oricărui fel de armament sau unelte de război.
- Eliberarea tuturor prizonierilor de război și a internaților.
- Capitularea criminalilor de război.” 1
Puțini oameni pot înțelege gradul terorii care rezultă din folosirea
armelor nucleare. Civilii din Hiroșima au fost atacați dimineața devreme.
Civilii se pregăteau de lucru, copiii se pregăteau de școală și nimeni nu era
conștient de ceea ce urma să se întâmple. Când Colonelul Tibbits a aruncat
bomba, unda de șoc a fost atât de intensă încât a azvârlit avionul. Zona în
care a căzut bomba a fost pe atât de fierbinte pe cât e suprafața Soarelui.
Oamenii au fost topiți la un loc cu pereții caselor; tot ceea ce a rămas din ei
au fost umbrele rămășitelor lor carbonizare.
Condiția supraviețuitorilor a fost cu mult mai rea. Pielea s-a cojit de
pe oasele multora care au rămas în viață. Părul le-a căzut de pe cap în
smocuri. Fetușii au căzut pur și simplu din abdomenele femeilor însărcinate. Mulți
au suferit de arsuri de gradul III și de efecte oribile pe termen lung, cum
sunt cicatricile cheloide produse de iradierea termală.
”Președintele Truman a apărat cu fermitate folosirea bombei atomice,
afirmând că aceasta ”a salvat milioane de vieți” deoarece a pus capăt
războiului în mod rapid. Justificându-și decizia, acesta a mers până acolo
încât a declarat: ”Lumea va nota faptul că prima bombă atomică a fost aruncată
peste Hiroșima – o bază militară. Acest lucru a avut loc deoarece, în primul
atac, am dorit pe cât de mult posibil să evităm uciderea civililor.”
Aceasta a fost o declarație absurdă. În adevăr, aproape toate victimele
au fost civili, iar Expertiza Bombardamentului Strategic SUA (eliberat în 1946)
a afirmat în raportul său oficial: ”Hiroșima și Nagasaki au fost alese ca ținte
datorită concentrației activităților și populației din aceste două orașe.
Dacă aruncarea bombei atomice avea menirea de a impresiona conducătorii
japonezi cu puterea imensă de distrugere a unei noi arme, atunci aceasta putea
fi aruncată peste o bază militară izolată. Nu era necesară distrugerea unui
oraș mare. Și indiferent care e justificarea explodării Hiroșimei, este mult
mai greu să aperi aruncarea celei de-a doua bombe atomice, de data asta peste
Nagasaki.”
După distrugerea cu bombe de foc a Hamburgului în 1943, după holocaustul din Dresden din mijlocul lui februarie 1945 și după asaltul cu bombe de foc asupra Tokioului și a altor orașe japoneze, conducătorii americani – după cum consemnează Generalul Leslie Groves a Armatei SUA – ”erau deprinși cu uciderea în masă a civililor.”2
”Experimentul a fost un succes copleșitor,” le-a spus președintele
Harry S. Truman camarazilor lui, după ce a fost informat că armata SUA a
aruncat bomba atomică peste Hiroșima.
”După bombardament, realizatorii japonezi de filme au încercat să
documenteze oroarea pe care bomba atomică a lăsat-o în Japonia. Văzând acest
act ca pe o posibilă amenințare, armata SUA a confiscat toate înregistrările
japonezilor și a dat un ordin prin care interzicea filmări de orice fel.”
Hiroșima și Nagasaki. MINCIUNĂ și ADEVĂR:
Adevăr: pliantele au fost aruncate după bombardarea Hiroșimei și Nagasaki.
Minciună: utilizarea bombelor atomice a scurtat războiul.
Adevăr: japonezii căutau să facă pace când aceștia s-au întors de la Conferința Potsdam pe 3 august 1945, cu trei zile înainte ca armata SUA să bombardeze Hiroșima.
Minciună: Hiroșima a fost bombardată pentru că era o importantă bază militată japoneză.
Adevăr: a fost bombardat centrul orașului Hiroșima, care avea o populație de 350.000 de oameni (civili).
Adevăr: numai patru din cele 30 de ținte erau, în fapt, de natură militară. 4
În adevăr, bombardarea atomică a orașelor Hiroșima și Nagasaki au fost
experimente orchestrate și susținute de evrei.
”S-ar putea ca niciodată să nu trebuiască să folosim armamentul nuclear
în operațiuni militare, întrucât simpla amenințare a folosirii lui, va
determina orice oponent să ni se predea”
– Chaim Weizmann [evreu]
References:
1 Institute for Historical Review Article: Was Hiroshima
Necessary? Why the Atomic Bombings Could Have Been Avoided, de By Mark Weber
2 Idem.
3 Idem.
